| |
|
|
|
-
FOCUL DE PAȘTE
O tradiţie specifică satului nostru o reprezintă Focul de Paşti, obicei moştenit de la inaintaşii noştri, sub această denumire apare consemnat şi in registrele parohiei ortodoxe romane din Urseni incepand cu anul 1856.
Din dorinţa de a prezenta date cat mai exacte, am apelat la amintirile unuia dintre cei mai varstnici oameni din Urseni, Aurelian Ruja. La cei 83 de ani pe care i-a implinit de curand, uica Lelu işi aminteste cu drag de vremurile copilăriei, de obiceiuri de demult, in special de “focul de Paşti”, foc ce se făcea şi pe vremea tatălui, dar şi a bunicului său. Pregătirile pentru foc incepeau in Săptămana Mare, cand junii satului plecau in recunoaştere pentru a vedea ce lemne, crengi sau tulei sunt de prisos pe la casele vecinilor şi ale cunoscuţilor.
 |
| Focul de paste |
Apogeul pregătirilor era atins in Joia Mare, zi in care copiii nu făceau şcoală. Atunci se adunau in faţa bisericii, la intrarea principală, loc in care depuneau proviziile pentru foc. Prima aprindere a focului avea loc in Vinerea Mare odată cu inceperea slujbei de ingropare a Domnului. Sarcina de intreţinere a focului cădea pe umerii celor mai mici.
Sambătă, la terminarea programului şcolar de după-amiază şi coborarea drapelului şcolii, copiii alergau in faţa bisericii aşteptand cu nerăbdare momentul reaprinderii focului. Era greu să te hotărăşti la care activitate să participi: să stai pe langă foc, să baţi toaca sau să priveşti cum cei mari duduiau cu treascurile.
Treascurile erau nişte ţevi scurte de fontă, asemănătoare ţevilor de tun. indesate cu praf de puşcă, peste care se punea un ziar mototolit şi apoi praf de cărămidă, treascurile erau fixate pe aleile de langă biserică. Atunci cand crasnicul trăgea clopotele in timpul slujbei de inviere, junii apropiau cangele cu flacără de treascuri detonandu-le şi creand o bubuitură grozavă.
Pe atunci,slujba ţinea pană spre dimineaţă, timp in care focul ardea necontenit; chiar şi după terminarea acesteia tinerii rămaneau langă foc intreţinandu-l pană a doua zi. La terminarea slujbei, focul era stins. Sarcina de a curăţa cenuşa şi resturile rămase de la foc cădea pe umerii crasnicului.
După mai bine de 16 ani de intrerupere, medveşenii s-au hotărat să reinvie frumosul obicei al Focului de Paşti. Această tradiţie specifică satului nostru exprimă tocmai bucuria cu care, atat inaintaşii noştri, cat şi noi intampinăm cel mai mare praznic al ortodoxiei.
-
SÂNZIENILE (Sâmdzâienilii - 24 iunie)
 |
| Sanziene |
În ajunul sărbătorii se strâng de pe câmp flori de sânziene, iar femeile făc cununi din acestea pe care le agăţa apoi la poartă, la gardul de la uliţă, dar şi la ştălog la marvă. Se mai fac şi unele cununi mai mici pentru fiecare membru al familiei. Acestea se arunca apoi pe acoperişul casei.
Care cunună va cădea este semn că cel căruia i-a fost menită fie va muri, fie se va îmbolnăvi în anul respectiv.
-
PAȘCILII
 |
| Colac de Paste |
In Sambata Mare se fac acasa colaci mici si un colac mare, impletit, denumit Pascilii. Inainte de a-l pune in cuptor, se aseaza in mijlocul lui un ou rosu. Dupa ce este copt, se tine la loc de cinste in casa intr-o cotarita pana la Pastile Mici, cand se consuma. In dimineata zilei de Pasti, de cum se trezesc, toti membrii familiei se spala pe fata cu apa dintr-un vailing anume pregatit. In acesta mai sunt puse flori de mar si un ou crud. Obiceiul este tinut pentru sanatatea familiei.
Dupa venirea de la Sfanta
Liturghie se impart neamurilor si vecinilor colaci, oua rosii si turta.
A doua zi de Pasti, finii merg la nasi cu colacul. Tot in aceasta zi, inainte de 1938 se tinea Ruga satului, in cazul in care hramul biserici - Sfantul Gheorghe - se intampla sa fie in Postul
Mare. Jocul de Ruga avea loc in fata bisericii. In caz de vreme nefavorabila, toata lumea se muta peste drum, in localul lui Varkony Istvan.
-
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI (Pobraj – 6 august)
Se duc la biserică struguri timpurii de pomana morţilor. De Pobraj se spune că se întoarce frunza la vie, anunţând venirea toamnei şi tot în această zi pleacă stârşii.
-
SFÂNTUL PROROC ILIE TESVITEANUL (Sâmcilii – 20 iulie)
Sărbătoare care se ţine cu mare stricteţe. Nu se lucrează absolut nimic nici în grădină, nici la holdă şi nici în casă de frica trăsnetelor cu care îi pedepsea Sâmcilie pe cei care nu îi respectau ziua.
Se spune că Sfântul Ilie umblă pe nori într-un car tras de cai de foc şi de acolo trăsneşte în locu' ăl rău. De Sâmcilii se taie un cocoş pe pragul casei şi cu sângele lui se stropeşte peste o chită de pelin care este apoi pusă la streaşină.
|
|
|
|
|
